A fost odata ca-n povesti,
A fost, de-ar mai fi iară ,
Din neamuri tracice, regeşti,
O prea frumoasă ţară .
Şi era una pe pământ
Şi mândră-n toate cele,
Cum e icoana unui sfânt
Şi Luna între stele.
Mă doare-n suflet, când privesc
La tot ce se întamplă,
Şi in mormant mă răsucesc
Şi cuie-mi intră-n tâmplă .
Eu nu mai simt miros de tei
În viata mea postumă,
Nu văd nici vajnici pui de lei,
Doar mucegai şi humă.
Luceferi nu mai strălucesc,
Cand ţara e o rană ,
Copiii mamele-şi bocesc ,
Ca n-au în blide hrană.
Cântat-am graiul românesc,
Această dulce limbă.
Dar astăzi, cei, ce-o mai vorbesc,
Prin alte ţări o schimbă .
Degeaba le-am lăsat cu dor
O "Doină", să tresară !
Trecutul nu e viitor
Şi viaţa li-i amară.
Nici harta nu-i ca-n alte dăţi,
Din Nistru până-n Tisa .
Moldova-i astăzi jumătăţi.
Cât rău făcutu-ni-s-a!
Degeaba scris-am eu scrisori
Din vremuri de urgie,
Şi m-am rugat de-atâtea ori,
Mai bine să vă fie.
Avut-am piatră la hotar
Şi-n ţara noastră singuri
Cules-am holde din brăzdar.
Acum n-aveţi nici linguri ...
O, biet popor român sărac,
Cu-o ţară prea bogată!
Tu vino-i răului de hac
Să nu ţi-o vândă toată!
Şi dă-i afară pe străini
Cu toţi îmburgheziţii,
Să nu-ţi mai fie-n alte mâini
Guverne şi poliţii!
Cu trupe de comedianţi,
Numindu-le partide ,
Sunteţi românii emigranţi
Din Rai în ţări aride.
Pierdut-aţi banii ţării-n vânt
Şi-i goală visteria.
Mai daţi şi ape şi pământ
Şi vindeţi România.
Mihai Viteazu v-a lăsat
O ţară mai rotundă.
Voi azi aţi scos-o la mezat,
Străinii vă inundă.
Aveţi întinsul Bărăgan,
Şi nu aveţi o pâine.
Aveţi şi turme şi ciobani,
Dar duceţi vieţi de câine.
Aveţi bogaţii munţi Carpaţi
Şi dulcea Mioriţă,
Păduri de brazi, ce vă sunt fraţi,
Şi flori în poieniţă.
Aveţi o deltă ca-n poveşti,
Vedeţi să nu v-o fure,
Atâtea ape, atâţia peşti
Şi nu mâncaţi nici mure...
Nici vii pe deal nu mai zăresti,
Livezile se-uscară,
Când mărul Ţarii Româneşti
Se-aduce de afară.
Nu vine Mircea cel Batrân,
Nici Ştefan de la Putna,
Să vi-l alunge pe păgân,
Cand voi lăsat-aţi lupta!
Albastrul cerului senin
Se-ntunecă mai tare
De-atâţia nouri de venin,
De-atâta delăsare.
Nu voi a vă-nvăţa de rău,
Ci-ncerc a vă-nţelege.
De ani şi ani cădeţi în hău,
Nimic nu vă mai merge.
Ruşine să vă fie-n veac,
Că v-aţi trădat străbunii,
De parcă n-aţi fi pui de dac,
Ci rude-aţi fi cu hunii!
Lasaţi pe-ai voştri guvernanţi
Să vă înece-n smoală,
Să fiţi doar simpli figuranţi
În ţara voastră goală...
marți, 31 ianuarie 2012
Vând țară avariată, 22 de milioane de locuri, pe butuci
Are probleme cu alimentarea, o mică defecţiune la mecanismul de direcţie, că nu ţine linia dreaptă, şi merge cam înfrânată. Cutia de viteze e blocată în marşarier. Este înmatriculată în Europa, cu numere provizorii, se mai poate circula cu ea maxim o lună.
Istoric:
Este fabricată acum 2000 de ani, sub licenţă romană. A fost avariată în repetate rânduri. Prima dată a fost condusă de nişte ciobani, dar au mai călărit-o şi alţii. A fost reparată numai cu piese second hand, aduse de pe la turci. O perioadă a fost condusă bine de nişte nemţi, Carol I şi Ferdinand, dar apoi a încăput iarăşi pe mâna unor idioţi care au băgat-o prin toate gropile.
Exteriorul a fost vopsit în 1989, dar interiorul este încă plin de rugină. A mai avut câteva reparaţii capitale, în 1600, 1859 şi 1918, dar a mai şi pierdut o parte din piese.
Combinaţii:
Predau leasingul, mai sunt de plată la ea câteva zeci de rate FMI. Accept şi variante de schimb cu o ţară similară din Africa , oricât de mică ar fi dar să funcţioneze.
De ce o vând:
Sincer să fiu, o vând că m-a lăsat în drum şi nu mă pricep la ea. Plus că îmi consumă cam mult, şi ca s-o repar mă costă cât nu face. Oricum, eu n-am permis de conducere pentru categoria asta de ţară, aşa că să o conducă cine s-o pricepe. Dacă nu o vrea nimeni, o dezmembrez şi o vând pe bucăţi. E păcat de ea, vă spun. Sper să o ia cineva care ştie să o aprecieze.
Japonia, un exemplu de urmat
O femeie s-a trezit cu 40.000 de yeni într-un plic adus de tsunami direct la ea în sufragerie. O altă femeie a găsit 26.000 de dolari într-o geantă aflată peste o grămadă de dărâmături. Fiind vorba de Japonia, ambele s-au grăbit să predea banii la poliţie.
Nu sunt singurele cazuri. După tsunamiul care a lovit Japonia în martie, japonezii au returnat echivalentul a 48 de milioane de dolari, bani găsiţi în portofelele care s-au recuperat după ce a început curăţenia de după urgie. Alte 30 de milioane de dolari au fost recuperate, după ce japonezii au predat seifurile găsite printre dărâmături.
"Oamenii vin şi îmi spun că vor ca banii să ajungă înapoi la proprietar", povesteşte Kouetsu Saiki, un poliţist din prefectura Miyagi, care se ocupă de recuperarea obiectelor pierdute în timpul tsunamiului şi returnarea lor către proprietari.
Şi mai remarcabil, spune Saiki, este că cei care aduc portofelele nu vor să păstreze banii, dacă fostul posesor nu poate fi găsit, deşi legea le permite. 25.000 de oameni din această zonă fie au fost pronunaţi morţi, fie sunt dispăruţi.
Potrivit legii japoneze, obiectele pierdute care nu sunt revendicate în trei luni fie de proprietar, fie de găsitor, intră în posesia statului.
Tsunamiul din martie a dărâmat case şi a luat pe sus automobile, târându-le apoi înapoi în mare. Totuşi, mai bine de 5.700 de seifuri au fost recuperate, majoritatea fiind găsite de cetăţeni care au anunţat poliţia.
Unul dintre seifuri conţinea 1,5 milioane de yeni (20.000 de dolari). Aparţinea directorului unei companii. Bărbatul a primit banii înapoi, dar a preferat să-i împartă la angajaţii rămaşi în viaţă.
Până acum, din cele 30 de milioane de dolari găsite în seifuri, au fost retunate 29,5 milioane. Cinstea unui popor în raport cu altul este greu de demonstrat. Totuşi, un astfel de test a fost făcut de profesorul Mark West, de la Facultatea de Drept din Michigan, în 2003.
Acesta a lăsat pe străzile din Tokyo şi pe cele din New York câte 20 de portofele, conţinând fiecare echivalentul a 20 de dolari.
În New York au fost returnate şase portofele cu toţi banii şi două fără bani. În Tokyo au fost returnate 17 portofele, toate cu banii în ele. Un singur japonez şi-a rezervat dreptul de a păstra banii, dacă proprietarul nu va fi găsit.
Cazul care l-a impresionat cel mai mult pe poliţistul Saiki nu este returnarea unui seif plin de bani, ci a unui seif care conţinea un album de fotografii. Proprietarul a izbucnit în lacrimi când l-a primit.
"Îşi pierduse şi casa şi familia în tsunami. Fotografiile din seif erau tot ce-l mai legau de viaţa de dinainte".
Nu sunt singurele cazuri. După tsunamiul care a lovit Japonia în martie, japonezii au returnat echivalentul a 48 de milioane de dolari, bani găsiţi în portofelele care s-au recuperat după ce a început curăţenia de după urgie. Alte 30 de milioane de dolari au fost recuperate, după ce japonezii au predat seifurile găsite printre dărâmături.
"Oamenii vin şi îmi spun că vor ca banii să ajungă înapoi la proprietar", povesteşte Kouetsu Saiki, un poliţist din prefectura Miyagi, care se ocupă de recuperarea obiectelor pierdute în timpul tsunamiului şi returnarea lor către proprietari.
Şi mai remarcabil, spune Saiki, este că cei care aduc portofelele nu vor să păstreze banii, dacă fostul posesor nu poate fi găsit, deşi legea le permite. 25.000 de oameni din această zonă fie au fost pronunaţi morţi, fie sunt dispăruţi.
Potrivit legii japoneze, obiectele pierdute care nu sunt revendicate în trei luni fie de proprietar, fie de găsitor, intră în posesia statului.
Tsunamiul din martie a dărâmat case şi a luat pe sus automobile, târându-le apoi înapoi în mare. Totuşi, mai bine de 5.700 de seifuri au fost recuperate, majoritatea fiind găsite de cetăţeni care au anunţat poliţia.
Unul dintre seifuri conţinea 1,5 milioane de yeni (20.000 de dolari). Aparţinea directorului unei companii. Bărbatul a primit banii înapoi, dar a preferat să-i împartă la angajaţii rămaşi în viaţă.
Până acum, din cele 30 de milioane de dolari găsite în seifuri, au fost retunate 29,5 milioane. Cinstea unui popor în raport cu altul este greu de demonstrat. Totuşi, un astfel de test a fost făcut de profesorul Mark West, de la Facultatea de Drept din Michigan, în 2003.
Acesta a lăsat pe străzile din Tokyo şi pe cele din New York câte 20 de portofele, conţinând fiecare echivalentul a 20 de dolari.
În New York au fost returnate şase portofele cu toţi banii şi două fără bani. În Tokyo au fost returnate 17 portofele, toate cu banii în ele. Un singur japonez şi-a rezervat dreptul de a păstra banii, dacă proprietarul nu va fi găsit.
Cazul care l-a impresionat cel mai mult pe poliţistul Saiki nu este returnarea unui seif plin de bani, ci a unui seif care conţinea un album de fotografii. Proprietarul a izbucnit în lacrimi când l-a primit.
"Îşi pierduse şi casa şi familia în tsunami. Fotografiile din seif erau tot ce-l mai legau de viaţa de dinainte".
luni, 30 ianuarie 2012
Viermele si ciumpalacul
Dupa ani de suferinta
Si cu frica stransa-n oase,
Viermele si ciumpalacu
Au scos capul de prin case
Profitand ca mult-hulitul
Ce se crede lup de mare
A facut iarasi o gafa
Dand cu bata in salvare .
Si-ntr-o seara friguroasa
Plini de ura si de draci
Au iesit sa protesteze
Mii de viermi si ciumpalaci .
De atunci in seara-aceea
Cu steagul si cu talanga
Viermii si cu ciumpalacii
Nu cedeaza, o tin langa .
Opozitia exulta,
Furioasa ca un leu,
Profitand ca ciumpalacii
Le-au pus mingea la fileu .
La Guvern vre-o patru zile
O tacere de mormant,
Stau ascunsi pe sub birouri
Si nu scot niciun cuvant
Cand vazu ca bolovanii
Si cu focul s-au oprit
Ala-micu-nvinse frica
Si s-a pus pe turuit
- Fratilor, iubitilor
Viermilor si ciumpalaci
Daca nu mai protestati
Va dam circ, va dam colaci
Si daca ne intelegem
Eu degraba am plecat
Sa transmit doleanta voastra
Prea-inteleptului pirat .
Cand vazu ca bate campii
Mai multi viermi si ciumpalaci
Le-au urat zile putine
Si i-au dat la mii de draci
N-apuca sa mai vorbeasca
De frica tacu chitic
Cum tipau toti ciumpalacii
Se facuse si mai mic .
Dupa toata tevatura
Sunt si unii care rad
La butoiul plin cu miere
Cica ei ar fi la rand .
Iar la Cotroceni, lumina
Palpaie ca lumanarea,
La ferestre, cucuvaia,
Tipa :
- Vreau si eu schimbarea !
Doar piratul plange-ntruna
Si da iama prin pahare
Wischi-ul tare-i tine trena
Cand la cap, cand la picioare
Suparat nevoie mare,
Fiind invins fara apel,
Lupul fioros, mirare,
N-a ajuns decat un miel .
Asta este soarta celor
Ce se cred etern carmaci
Cateodata ajung ,, hrana"
Pentru viermi si ciumpalaci .
Si macar de-ar intelege
Ca puterea da de dracul
Cand isi dau frateste mana
Viermele si ciumpalacul .
--
Cu deosebit respect,
ing. Corneliu GHINEA
Si cu frica stransa-n oase,
Viermele si ciumpalacu
Au scos capul de prin case
Profitand ca mult-hulitul
Ce se crede lup de mare
A facut iarasi o gafa
Dand cu bata in salvare .
Si-ntr-o seara friguroasa
Plini de ura si de draci
Au iesit sa protesteze
Mii de viermi si ciumpalaci .
De atunci in seara-aceea
Cu steagul si cu talanga
Viermii si cu ciumpalacii
Nu cedeaza, o tin langa .
Opozitia exulta,
Furioasa ca un leu,
Profitand ca ciumpalacii
Le-au pus mingea la fileu .
La Guvern vre-o patru zile
O tacere de mormant,
Stau ascunsi pe sub birouri
Si nu scot niciun cuvant
Cand vazu ca bolovanii
Si cu focul s-au oprit
Ala-micu-nvinse frica
Si s-a pus pe turuit
- Fratilor, iubitilor
Viermilor si ciumpalaci
Daca nu mai protestati
Va dam circ, va dam colaci
Si daca ne intelegem
Eu degraba am plecat
Sa transmit doleanta voastra
Prea-inteleptului pirat .
Cand vazu ca bate campii
Mai multi viermi si ciumpalaci
Le-au urat zile putine
Si i-au dat la mii de draci
N-apuca sa mai vorbeasca
De frica tacu chitic
Cum tipau toti ciumpalacii
Se facuse si mai mic .
Dupa toata tevatura
Sunt si unii care rad
La butoiul plin cu miere
Cica ei ar fi la rand .
Iar la Cotroceni, lumina
Palpaie ca lumanarea,
La ferestre, cucuvaia,
Tipa :
- Vreau si eu schimbarea !
Doar piratul plange-ntruna
Si da iama prin pahare
Wischi-ul tare-i tine trena
Cand la cap, cand la picioare
Suparat nevoie mare,
Fiind invins fara apel,
Lupul fioros, mirare,
N-a ajuns decat un miel .
Asta este soarta celor
Ce se cred etern carmaci
Cateodata ajung ,, hrana"
Pentru viermi si ciumpalaci .
Si macar de-ar intelege
Ca puterea da de dracul
Cand isi dau frateste mana
Viermele si ciumpalacul .
--
Cu deosebit respect,
ing. Corneliu GHINEA
luni, 23 ianuarie 2012
Proteste - ce vor românii
Fără comentarii:
Ce strigă și ce au scris protestatarii pe pancarte:
Jos Băsescu! Jos Băsescu! Jos Băsescu! Jos Băsescu!
* Nu vrem comasate,
vrem anticipate!
* Băsescu - Javră
* Dacă vă pasă,
Nu mai stați în casă!
* Nu vrem regionalizare
* Noi suntem orbiți de foame,
Ei de bani și de succesuri.
* Să trăiți bine,
Fetele lui tata!
* Românii iși asumă răspunderea pentru demisia guvernului Boc.
* Pentru cei care protestează din fotoliu sau de pe canapea:
We love to entertain you.
* Poporul nu ar trebui să se teamă de guvern,
Guvernul ar trebui să se teamă de popor.
* Indiferența o să vă coste!
* Dacă eu sunt un vierme inept, incult și ciumpalac, voi ce sunteți?
* Revolta ne- ncălzește:
Geruri, ploaie sauzăpezi,
Băse, tot aici ne vezi.
* Pleacă odată!
Nu știi să citește?
* Cultura, la dubă.
* Mă revolt, deci existăm (ciumpalacul de Albert camus)
* Vreau o viață normală la mine în țară.
* Singura soluția e propria evoluție.
* Păziți mesajele, Udrea și Boc fură și de-astea.
* Închiriez Guvern, rog seriozitate.
* Eba, viața e greu și pentru tine.
* Dacă ne băgați cultura in dubă, sigur că suntem inculți.
* Noi suntem sclavi și murim de foame,
Voi furați tot și ne dați bastoane.
* Vrem schimbare de esență.
* BASESCU NU UITA, ROMANIA NU TE VREA
* România te iubesc, tu ești țara mea.
* Suntem non-violenți ori nu mai suntem?
*Ambasada din Paris: mulțumim că ni l-ai pus președinte printre noi pe Băse, mandatul 2.
*Noi suntem golani, voi sunteți penali!
* Locuințe sociale,
Nu catedrale.
* Sătul de voi...Angajez lunetist.
* PDL, partid dăunător libertății.
* *MARINAR ATAT DE BUN, CARE ATUNCI CAND A AVUT OCAZIA SI-A CIURUIT FLOTA!!!
NE-ATI SODOMIZAT 22 DE ANI! ACUM ESTE RANDUL NOSTRU!
Ce strigă și ce au scris protestatarii pe pancarte:
Jos Băsescu! Jos Băsescu! Jos Băsescu! Jos Băsescu!
* Nu vrem comasate,
vrem anticipate!
* Băsescu - Javră
* Dacă vă pasă,
Nu mai stați în casă!
* Nu vrem regionalizare
* Noi suntem orbiți de foame,
Ei de bani și de succesuri.
* Să trăiți bine,
Fetele lui tata!
* Românii iși asumă răspunderea pentru demisia guvernului Boc.
* Pentru cei care protestează din fotoliu sau de pe canapea:
We love to entertain you.
* Poporul nu ar trebui să se teamă de guvern,
Guvernul ar trebui să se teamă de popor.
* Indiferența o să vă coste!
* Dacă eu sunt un vierme inept, incult și ciumpalac, voi ce sunteți?
* Revolta ne- ncălzește:
Geruri, ploaie sauzăpezi,
Băse, tot aici ne vezi.
* Pleacă odată!
Nu știi să citește?
* Cultura, la dubă.
* Mă revolt, deci existăm (ciumpalacul de Albert camus)
* Vreau o viață normală la mine în țară.
* Singura soluția e propria evoluție.
* Păziți mesajele, Udrea și Boc fură și de-astea.
* Închiriez Guvern, rog seriozitate.
* Eba, viața e greu și pentru tine.
* Dacă ne băgați cultura in dubă, sigur că suntem inculți.
* Noi suntem sclavi și murim de foame,
Voi furați tot și ne dați bastoane.
* Vrem schimbare de esență.
* BASESCU NU UITA, ROMANIA NU TE VREA
* România te iubesc, tu ești țara mea.
* Suntem non-violenți ori nu mai suntem?
*Ambasada din Paris: mulțumim că ni l-ai pus președinte printre noi pe Băse, mandatul 2.
*Noi suntem golani, voi sunteți penali!
* Locuințe sociale,
Nu catedrale.
* Sătul de voi...Angajez lunetist.
* PDL, partid dăunător libertății.
* *MARINAR ATAT DE BUN, CARE ATUNCI CAND A AVUT OCAZIA SI-A CIURUIT FLOTA!!!
NE-ATI SODOMIZAT 22 DE ANI! ACUM ESTE RANDUL NOSTRU!
vineri, 20 ianuarie 2012
joi, 19 ianuarie 2012
Desperado, de la SMURD (după El Zorab, de George Coşbuc)
Folclor de pe internet
La vodă vine un arab,
cu o figură de asab.
„Eu, doamne, şeful de la SMURD,
la tine vin, ca la un surd,
ajuns astăzi nabab.
Românii toţi s-au minunat,
când SMURD-ul am înfiinţat.
Sunând la unu, unu, doi,
prin frig, prin zloată, prin noroi,
pe mulţi noi i-am salvat.
Dar unora le stau în gât,
ca un broscoi tare urât,
cum ar fi spus Ioan Oltean,
un mizerabil de curtean,
nu zic mai mult de-atât.
Se îngrozesc românii toţi,
că SMURD-ul e vizat de hoţi
şi, pupăză peste colac,
măria ta le faci pe plac
acestor mafioţi.”
Tăcu arabul Arafat,
căci vodă, prost şi îngâmfat,
sări, ca arsul, de pe tron
şi, precum ultimul poltron,
se puse pe-njurat.
„Să vii în faţa mea cutezi,
şi să acuzi, fără dovezi?
Îţi spun aşa, mai voalat,
că, de la mine, din palat,
te-arunc, de nu te vezi!
Azi, pentru mine-i un mister,
prezenţa ta în minister.
Chiar n-o fi mai găsit Emil
un pedelist cât mai umil,
doar un arab sever?!
Tu, venetic în astă ţară,
mă faci pe mine de ocară?
Ia vezi, poate-ţi găseşti de treabă,
urgent, în ţară ta arabă
sau alta, bunăoară!
Chiar dacă-n două mii şi cinci,
când, zice-se, munceai pe brânci,
te-am decorat cu mâna mea,
azi dau cu tine de podea,
de te mai scoli c-un vinci!”
Arabul, stând cu ochi uimiţi,
strigă, pe cât putu: „Săriţi,
căci pacientul a scăpat
de la un medic alopat
şi şi-a ieşit din minţi!
De munca mea s-alege scrum,
bolnavii vor muri, duium,
de-acum, de-acum sunt condamnaţi,
de-acum nu vor mai fi salvaţi,
când vor cădea în drum.
Pe vodă cum să îl îmbun,
săracilor ce să le spun,
când vor vedea c-au fost lăsaţi
în seama unor îmbuibaţi
chitiţi să dea un tun.
Ei nu vor aştepta, şirag,
„Salvarea” să le vină-n prag,
să ia bolnavul la spital.
Acest măcel fără egal
îl dau eu în vileag.”
Se-ncruntă vodă: „Eşti nebun?
Voieşti pe sepepişti să-i pun
să te arunce peste zid?
E SMURD-ul meu şi te desfid,
atât aş vrea să-ţi spun.”
„Al tău? Acel care-l făcu,
din mai nimic, doar n-ai fost tu!
Eşti tu a-toate-făcător,
dar n-ai făcut pentru popor
nimic. O, vodă, nu!”
Dă vodă semn: „Să-l debarcaţi
şi SMURD-ul să-l privatizaţi,
să nu mai văd niciun dărab
din ce-a făcut acest arab,
de-ar fi şi să crăpaţi!”
Am găsit și sursa - http://batcailie.blogspot.com/2012/01/desperado.html
La vodă vine un arab,
cu o figură de asab.
„Eu, doamne, şeful de la SMURD,
la tine vin, ca la un surd,
ajuns astăzi nabab.
Românii toţi s-au minunat,
când SMURD-ul am înfiinţat.
Sunând la unu, unu, doi,
prin frig, prin zloată, prin noroi,
pe mulţi noi i-am salvat.
Dar unora le stau în gât,
ca un broscoi tare urât,
cum ar fi spus Ioan Oltean,
un mizerabil de curtean,
nu zic mai mult de-atât.
Se îngrozesc românii toţi,
că SMURD-ul e vizat de hoţi
şi, pupăză peste colac,
măria ta le faci pe plac
acestor mafioţi.”
Tăcu arabul Arafat,
căci vodă, prost şi îngâmfat,
sări, ca arsul, de pe tron
şi, precum ultimul poltron,
se puse pe-njurat.
„Să vii în faţa mea cutezi,
şi să acuzi, fără dovezi?
Îţi spun aşa, mai voalat,
că, de la mine, din palat,
te-arunc, de nu te vezi!
Azi, pentru mine-i un mister,prezenţa ta în minister.
Chiar n-o fi mai găsit Emil
un pedelist cât mai umil,
doar un arab sever?!
Tu, venetic în astă ţară,
mă faci pe mine de ocară?
Ia vezi, poate-ţi găseşti de treabă,
urgent, în ţară ta arabă
sau alta, bunăoară!
Chiar dacă-n două mii şi cinci,
când, zice-se, munceai pe brânci,
te-am decorat cu mâna mea,
azi dau cu tine de podea,
de te mai scoli c-un vinci!”
Arabul, stând cu ochi uimiţi,
strigă, pe cât putu: „Săriţi,
căci pacientul a scăpat
de la un medic alopat
şi şi-a ieşit din minţi!
De munca mea s-alege scrum,
bolnavii vor muri, duium,
de-acum, de-acum sunt condamnaţi,
de-acum nu vor mai fi salvaţi,
când vor cădea în drum.
Pe vodă cum să îl îmbun,
săracilor ce să le spun,
când vor vedea c-au fost lăsaţi
în seama unor îmbuibaţi
chitiţi să dea un tun.
Ei nu vor aştepta, şirag,
„Salvarea” să le vină-n prag,
să ia bolnavul la spital.
Acest măcel fără egal
îl dau eu în vileag.”
Se-ncruntă vodă: „Eşti nebun?
Voieşti pe sepepişti să-i pun
să te arunce peste zid?
E SMURD-ul meu şi te desfid,
atât aş vrea să-ţi spun.”
„Al tău? Acel care-l făcu,
din mai nimic, doar n-ai fost tu!
Eşti tu a-toate-făcător,
dar n-ai făcut pentru popor
nimic. O, vodă, nu!”
Dă vodă semn: „Să-l debarcaţi
şi SMURD-ul să-l privatizaţi,
să nu mai văd niciun dărab
din ce-a făcut acest arab,
de-ar fi şi să crăpaţi!”
Am găsit și sursa - http://batcailie.blogspot.com/2012/01/desperado.html
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
