La vodă vine un arab,
cu o figură de asab.
„Eu, doamne, şeful de la SMURD,
la tine vin, ca la un surd,
ajuns astăzi nabab.
Românii toţi s-au minunat,
când SMURD-ul am înfiinţat.
Sunând la unu, unu, doi,
prin frig, prin zloată, prin noroi,
pe mulţi noi i-am salvat.
Dar unora le stau în gât,
ca un broscoi tare urât,
cum ar fi spus Ioan Oltean,
un mizerabil de curtean,
nu zic mai mult de-atât.
Se îngrozesc românii toţi,
că SMURD-ul e vizat de hoţi
şi, pupăză peste colac,
măria ta le faci pe plac
acestor mafioţi.”
Tăcu arabul Arafat,
căci vodă, prost şi îngâmfat,
sări, ca arsul, de pe tron
şi, precum ultimul poltron,
se puse pe-njurat.
„Să vii în faţa mea cutezi,
şi să acuzi, fără dovezi?
Îţi spun aşa, mai voalat,
că, de la mine, din palat,
te-arunc, de nu te vezi!
Azi, pentru mine-i un mister,prezenţa ta în minister.
Chiar n-o fi mai găsit Emil
un pedelist cât mai umil,
doar un arab sever?!
Tu, venetic în astă ţară,
mă faci pe mine de ocară?
Ia vezi, poate-ţi găseşti de treabă,
urgent, în ţară ta arabă
sau alta, bunăoară!
Chiar dacă-n două mii şi cinci,
când, zice-se, munceai pe brânci,
te-am decorat cu mâna mea,
azi dau cu tine de podea,
de te mai scoli c-un vinci!”
Arabul, stând cu ochi uimiţi,
strigă, pe cât putu: „Săriţi,
căci pacientul a scăpat
de la un medic alopat
şi şi-a ieşit din minţi!
De munca mea s-alege scrum,
bolnavii vor muri, duium,
de-acum, de-acum sunt condamnaţi,
de-acum nu vor mai fi salvaţi,
când vor cădea în drum.
Pe vodă cum să îl îmbun,
săracilor ce să le spun,
când vor vedea c-au fost lăsaţi
în seama unor îmbuibaţi
chitiţi să dea un tun.
Ei nu vor aştepta, şirag,
„Salvarea” să le vină-n prag,
să ia bolnavul la spital.
Acest măcel fără egal
îl dau eu în vileag.”
Se-ncruntă vodă: „Eşti nebun?
Voieşti pe sepepişti să-i pun
să te arunce peste zid?
E SMURD-ul meu şi te desfid,
atât aş vrea să-ţi spun.”
„Al tău? Acel care-l făcu,
din mai nimic, doar n-ai fost tu!
Eşti tu a-toate-făcător,
dar n-ai făcut pentru popor
nimic. O, vodă, nu!”
Dă vodă semn: „Să-l debarcaţi
şi SMURD-ul să-l privatizaţi,
să nu mai văd niciun dărab
din ce-a făcut acest arab,
de-ar fi şi să crăpaţi!”
Am găsit și sursa - http://batcailie.blogspot.com/2012/01/desperado.html
e bun
RăspundețiȘtergereParodia după "El Zorab" de George Coşbuc nu este chiar "folclor" de pe internet, ea având autor. Pentru cei curioşi, parodia şi autorul acesteia se găsesc pe http://batcailie.blogspot.com/2012/01/desperado.html
RăspundețiȘtergereO zi bună, tuturor!
Între fasole bătută şi lebăr de casă, eu aleg... parodia după "El Zorab". Nu pentru că este postată între aceste două specialităţi culinare, dar mie parodia îmi place mai mult. De ce? Foarte simplu! Pentru că eu am scris-o. Văd că acum circulă ca... foloclor pe Internet. E bine şi aşa! De ce să se mai obosească cei care o preiau să treacă şi numele autorului sau măcar sursa? Ei bine, ca să nu cadă şi altădată în păcat şi să intre în conflict cu prevederile Legii privind drepturile de autor, tuturor acestor "comozi" le fac eu cunoscute şi autoru şi sursa parodiei, trimiţându-i să vadă http://batcailie.blogspot.com/2012/01/desperado.html
RăspundețiȘtergereO zi bună tuturor!
Ce sa facem, așa e pe net. Vă felicit pentru parodie și vă mulțumesc pt. adresa blogului.
RăspundețiȘtergere